contrariété
[kɔ̃tʀaʀjete]nom féminin
1. | [ennui, souci] ضيق éprouver de la contrariété شَعَرَ بِالضّيقِ |
2. | [mécontentement] اسْتياء |
1. | [ennui, souci] ضيق éprouver de la contrariété شَعَرَ بِالضّيقِ |
2. | [mécontentement] اسْتياء |
Cochez la bonne traduction.
Je m'appelle Nadia.